Salut. Eu sunt Cristian Barin, iar asta este jurnalul meu de antreprenor in care descriu evolutia start up-ului meu, Ohvaz. Ohvaz produce budinca de chia, ovaz cu lapte de migdale, biscuiti de ovaz si altele. Produse artizanale făcute cu iubire în România. Fără zahăr, puține calorii, absolut delicioase. Azi vorbim despre: diete si produsele Ohvaz.
Incep acest episod cu ceea ce este obligatoriu – nu sunt nutritionist, nu sunt doctor, nu sunt specializat in nutritie. Imi expun punctele de vedere si atat. Deci te rog cantareste atent cele ce urmeaza fiindca ele nu sunt sfaturi sau indemnuri de la o autoritate in domeniu.
Atunci cand incercam sa mananc mai bine asa incat sa ma simt mai bine si sa arat mai ok, stateam foarte mult timp pe forumuri de specialitate si YouTube. Cautam retete, dar si principii pe care sa le urmez.
In esenta, am invatat ca totul tine de calorii. Daca esti in deficit caloric, vei slabi. Daca esti in surplus caloric, vei creste in greutate. Exemplu: eu trebuie sa mananc cam 1800 de calorii pe zi avand in vedere greutatea mea, activitatea mea fizica si obiectivele mele. Daca mananc in mod constant 1600 de calorii timp de un numar anume de zile, voi slabi. Daca mananc 2000 de calorii, deci un surplus de 200 de calorii pe zi, o sa cresc in greutate.
Din ce inteleg, asta este principiul fundamental pe care toata lumea trebuie sa il inteleaga. Tot ce urmeaza mai departe sunt niste lucruri importante, dar nu esentiale. Ca instructor Photoshop care a lucrat cu un sfert de milion de oameni, din toate colturile lumii, de toate varstele, am observat ca trebuie sa simplifici conceptele la maximum. Chiar daca exista un risc real de a induce in eroare prin suprasimplificare, mai bine faci asta, decat sa complici lucrurile ceea ce in schimb ii face pe oameni sa abandoneze.
Daca ei renunta sa parcurga materialul, ai esuat 100%. Daca le pastrezi atentia explicandu-le lucrurile intr-un limbaj colocvial, ai ocazia sa le transmiti din ce in ce mai multa informatie. Iar orice inexactitate poate fi corectata prin explicatii ulterioare.
Revenind la diete, toate se bazeaza pe aceleasi principii. Ca e keto, ca e atkins, ca e carnivore diet, ca e paleo. Pentru mine, nu prea conteaza. Fundatia ramane aceeasi – sa nu consumi calorii in exces. Mai departe, toate acele nuante, ca in definitiv pentru mine astea sunt nuante, exista asa incat tu sa te tii de dieta. Daca iti place branza si adori avocado, probabil iti va fi mai usor sa urmezi dieta keto. Iti plac fripturile? Probabil cea carnivore este mai ok. Iubesti animalele? Iti va fi la indemana sa fii vegan.
Dar toate aceste alegeri sunt exact asta – niste optiuni. Pentru mine, cand am inceput sa ma documentez, imi era foarte-foarte greu sa raman concentrat pe masura ce citeam toate principiile fiecarei diete. Nu stiu ce procent de carbohidrati, ketoza sau cetoza, care-i diferenta dintre vegan si vegetarian, de ce mierea nu e considerata vegana. Mama!
Ma consider un om cu capul pe umeri si relativ ocupat. Cine naiba are timp de asa ceva? Vreau varianta simplificata. Eh, chestia asta cu numarul de calorii mi s-a parut numitorul comun la toate dietele. Dar iata ce s-a intamplat.
Ca sa imi numar caloriile, asta trebuia sa fie viata mea. Nu puteam face nimic altceva. Iti zic din proprie experienta. In primul rand am ramas socat cat de multe calorii sunt intr-o lingurita de ulei. Spre exemplu in 100 de grame de ulei de masline gasesti aproape 900 de calorii. Cand imi faceam salata de ton, adaugam cateva lingurite bune fiindca mi se pare ca e sanatos si ca e ok. Habar n-aveam ca ridicam numarul de calorii intr-un mod semnificativ.
Apoi m-am uitat sa vad ce gasesc in 100 de grame de pui. Am gasit doar 27 de grame de proteina. Ori eu mergeam la sala si, conform tuturor articolelor, aveam nevoie de o cantitate generoasa de proteina. Si povestea continua in regimul asta – pe masura ce ma uitam pe Google la tot felul de ingrediente, descopeream cu stupoare tot felul de lucruri despre care habar nu aveam.
Dar eram determinat sa am un abdomen frumos, dar si sa nu ma mai gandesc in fiecare zi ‚azi ce mai mananc?’. Eram motivat, dar sunt si o fire analitica. Am scos excelul si am inceput sa fac planul pe 7 zile, 4 mese pe zi.
Doamne fereste! De fapt, hai sa iti zic mai intai ce am facut. Am fost la o clinica privata sa discut cu un nutritionist. Ma gandeam ca mai bine ma duc la un specialist decat sa invat eu un domeniu de la 0. Am platit 220 de lei pentru consultatie, am discutat 15 minute si am plecat complete dezamagit. Mi-a explicat ca nu ar trebui sa fiu in surplus caloric. Ok. Sa imi impart farfuria in 3. Ok, si asta citisem pe internet. Sa nu mananc prea multa carne. Ok, da. Practic, sfaturi parintesti. Sfaturi de bun simt.
Apoi am mers la un centru de nutritie privat. Acolo, 30 de minute, 250 de lei, totul pe repede inainte. Mi-e greu sa iti transmit cele discutate, insa iti pot zice ca am ramas dezamagit. Apoi am fost la, aparent, singurul lant de fitness din Romania si am vorbit cu 2 antrenori personali. Eram dispus sa platesc pentru un plan alimentar pentru toata saptamana. Unul mi-a zis ca asta a fost lucrarea lui de licenta si ca dureaza enorm. E foarte mult de munca. Celalalt nu s-a bagat. A zis ca el se axeaza pe antrenamente. Ok.
Asa ca am ajuns la excel. 28 de mese. Cat de greu sa fie? Bag o omleta, un cartof dulce, un piept de pui, putina carne de porc, un peste. Nah, de bun simt. Am lucrat cam 3 saptamani, zi de zi si imi venea sa ma urc pe pereti. Asta fiindca nu imi ieseau numerele. Ok, trebuia sa mananc 1800 de calorii, dar mereu imi lipseau grasimile. Iar asta intr-un mod grav, gen, groso-modo, trebuia sa mananc 100 de grame pe zi, iar eu consumam 23. Adica un deficit masiv, ceea ce nu era ideal.
Iar daca mai adaugam grasimi, treceam peste pragul de 1800 de calorii. Deci trebuia sa fac niste permutari de nu iti venea sa crezi. La fel si cu proteina. In mod constant ieseam mult sub valoarea necesara. Nu stiu ce parere ai tu despre mine, dar eu ma consider un baiat inteligent, foarte determinat, care ce isi pune in minte, reuseste. Iti zic – procesul asta m-a stors de toate resursele.
Si ma bucur ca am stiut suficient de mult Excel asa incat sa pot face niste formule care imi calculau in mod automat fiecare ingredient. Cate proteine, cati carbohidrati, cate grasimi. Am ajuns sa am un fisier mega detaliat. Si dupa ce l-am rafinat atat, a trebui sa il pun in aplicare. Wow. Foarte-foarte greu.
Cumpara cantar cu precizie de un gram. Nu mai iesi niciodata sa mananci in oras. Nu consuma nici un fel de bautura care nu este trecuta. Alcool? Doamne fereste! O viata de calugar. Stateam in bucatarie cat stateam noaptea in dormitor. Am zis – nu se poate. Nu are cum sa fie asta viata mea. Pe YouTube vezi multe persoane care fac asta cu o usurinta de invidiat. Ma gandeam ca e ceva ce gresesc. Dar nu. Asta e jocul.
Exasperat, am decis sa imi angajez un bucatar personal. Alta distractie. Am tinut interviuri la mine in bucatarie. Iti zic varianta scurta, nu iti mai povestesc de toate bunicile care au vrut sa aplice la post. Au venit bucatari profesionisti, dar toti, dar absolut toti erau impotriva cantarului. Le-am explicat ca am nevoie de un numar anume de calorii. Ei, 5-10-12 cati am intervievat, aveau chestia asta cum ca ei „cantaresc la mana”. Ce-i drept daca voiam 150 de grame de piept de pui, ei „cantareau la mana” plus/minus 20 de grame.
Rezonabil pentru un restaurant, dar nu pentru mine. Bun. I-am rugat pe toti sa imi pregateasca ceva super simplu: orez alb, cu piept de pui si o mica salata. Aveau reteta in fata cu toate ingredientele calculate. Am ramas socat cand am vazut ca cel putin jumatate din ei au taiat puiul pe un suport, apoi pe acelasi suport, fara sa il spele, au taiat rosiile si branza.
M-am dat in spate si am zis ‚wow’. Deci asa. Eu tin foarte mult la igiena, deci nu pot cu asa ceva. Ca o paranteza, in timp ce ei pregateau toate cele, toti imi povesteau pe unde au mai lucrat. Am auzit aceeasi chestie de la fiecare bucatar in parte – nu manca in Centru Vechi! Orice ai face, te rog, nu mananca de acolo. Este un dezastru cum nu iti pot imagina din punct de vedere al igienei. M-a surprins ca ei au ridicat aceasta problema, desi eu nu am mentionat nimic, nici despre curatenie, nici despre Centru Vechi.
Revenind la problema – mi-am dat seama ca voi alege pe cineva, insa acea persoana, acasa la el/ea, e foarte probabil sa nu respecte reteta. Asa cum iti ziceam, o lingura in plus de ulei inseamna ca sunt in surplus caloric si uite asa imi ratez obiectivul. Asa ca am decis ca bucatarul sa vina la mine acasa de 3 ori pe saptamana la 7 dimineata si sa plece pana la ora 10:30.
Pana la urma sa stii ca nu am facut patratele. De fapt, am ramas uimit cat de mult trebuia sa mananc in fiecare zi. Cantitati foarte mari de mancare, desi totul era calculat cat se poate de corect. Asta e ceva despre care nu cred ca se vorbeste in mod obisnuit. Daca faci alegeri inteligente, ajungi sa mananci foarte mult. Deci chiar daca esti in deficit caloric de 2-300 de calorii, tot te simti bine si relativ plin.
In final, dupa cam 6-9 luni, am decis sa opresc colaborarea cu bucatarul care venea la mine acasa. Intarziam in mod constant la birou, erau tot felul de alte probleme si a ramas sa ma descurc pe cont propriu. Cert e ca m-am straduit mai mult decat era rezonabil si totusi nu am reusit sa am rezultate excelente.
Apoi m-am gandit la omul obisnuit care, cel mai probabil, nu are atat de multe resurse sa treaca prin ce am trecut eu. Zeci de articole, zeci de ore pe YouTube, citit studii, mers la nutritionisti, investit bani in bucatari, si tot asa. Ce face omul obisnuit? Pai cred ca face fix ce faceam si eu: comanda mancare, mai gateste ceva, mai gateste partenerul de viata sau parintii, mai comanda un pranz corporatist. Aceleasi si aceleasi. E frustrant, dar simti ca nu ai optiuni. Ca nu ai control. Oricat te-ai stradui, parca nu merge treaba.
Toate aceste sentimente m-au convins ca e cazul sa incep Ohvaz. Am pornit rationamentul in felul urmator: eu trebuie sa mananc 1800 de calorii pe zi. Daca impart la 4, ar trebui sa mananc cam 450 de calorii per masa. Pot face un produs delicios, relativ ieftin, cu doar 450 de calorii? Si uite asa am scos iar excelul. Am inceput cu orez cu lapte. Apoi gris cu lapte. Orz. Tot felul de cereale. Pana cand, intr-un final, am ajuns la ovaz si la chia.
Pe internet, daca urmaresti orice persoana din lumea fitness-ului, ti-este imposibil sa nu auzi de oatmeal sau de porridge. Ovazul este pretutindeni. Il gasesti in orice regim alimentar, in orice revista colorata, in orice forum de culturisti, in orice blog de retete cu mancare sanatoasa. Am zis „wow, pare ca e ceva cu ovazul asta”. Si, intr-adevar, e neutru la gust, are o textura satisfacatoare, e versatil, il poti combina cu multe ingrediente. Se pregateste repede, se transporta usor, nu are nici un miros anume.
Per total, foarte multe avantaje. Totusi, un singur neajuns esential – noi, ca romani, nu mancam ovaz. Habar n-avem ce e aia. Nu am crescut cu oatmeal sau porridge. Am crescut cu orez cu lapte si gem. Sau cu gris cu lapte. Iar ele sunt asociate cu tineretea noastra. E parte din copilarie. Cum sa fac eu o afacere bazata pe ceva complet necunoscut?
Gandeste-te asa: sa zicem ca esti cu 10 prieteni si zici „auziti, fac cinste cu ovaz!”. Cati o sa sara in sus de bucurie? Apoi inlocuieste „ovaz” cu ce vrei tu: pizza, shaorma, sushi, burgeri, etc.. Asa iti dai seama cat de dificil imi este drumul cu brandul Ohvaz.
Dar m-am pus pe treaba si mi-am dat seama ca ies foarte ok cu calculele din punct de vedere caloric. Am luat un interval de 1400 de calorii, pentru fetele subtirele care sunt foarte precaute fata de dieta lor, si 2500 de calorii, pentru barbatii activi care vor sa se simta satisfacuti atunci cand iau micul dejun sau masa de pranz. Si uite asa am ajuns la o serie de produse care variaza de la 360 de calorii la 700 de calorii. Fiecare borcan de ovaz/chia e gandit sa iti acopere o masa din 3 sau 4. Dar iata ce consider eu esential: afisez numarul calorii foarte clar pe site.
Ai pret, cantitate, calorii. In vremea in care incercam sa imi numar caloriile, cand ieseam in oras, imi era imposibil sa imi dau seama cat mananc. Nu e ca si cum poti sa zici ca o felie de pizza are cam atatea calorii. Sau ca un hamburger are cam atat. Nu exista asa ceva. Un sos de maioneza, un pic de bacon si deja vorbim de inca 150-200 de calorii. De la local la local, produsele variaza fenomenal de mult. Si, desigur, nimeni nu are caloriile afisate.
Iar cand intrebi despre asta, se uita la tine de zici ca vorbesti despre extraterestrii antici. Ca idee, un hamburger de la un local foarte popular de pe bulevardul Floreasca are 1300 de calorii tot burgerul. Daca era sa ma intrebi, nu as fi zis ca are mai mult de 7-800. Si, vezi, fix aici e problema – transparenta. O zic cat se poate de clar – eu nu vreau produse cu cat mai putine calorii. Eu vreau sa fiu informat. Daca vreau sa bag in mine 2000 de calorii la o masa, e treaba mea. E dreptul meu, e corpul meu. Dar vreau sa stiu asta. Vreau sa fiu constient de asta.
Daca as vedea in meniu ca exista un hamburger cu doar 600 de calorii, poate l-as alege pe acela. Depinde de zi. Depinde ce am mancat in restul zilei sau ce urmeaza sa mai mananc. Dar la noi in Romania nu exista treaba asta cu afisatul caloriilor. Ca si cum daca nu stim, cumva e ok. Ca si cum, daca mi-ai arata cate calorii are acel burger, nu l-as mai cumpara. Eu nu cred ca asa sta treaba, dar asta e o alta discutie.
Cand am fost in SUA, nici acolo nu gaseam peste tot aceasta informatie, dar in majoritatea localurilor, cel putin in San Francisco, aveai numarul de calorii afisat in meniu, fix langa produs. Asa ca am decis sa fac si eu chestia asta pe site-ul Ohvaz. Din dorinta de transparenta. Mai sunt unii carcotas care se leaga de faptul ca mai zicem uneori ca produsele Ohvaz au putine calorii. Si ei zic „cum, 510 calorii pentru niste clatite e putin?”. Pai stai un pic, prietene. Acolo ai doua clatite foarte mari. Nu sunt clatite romanesti din care te saturi abia dupa 4-5. Ti-e greu sa termini portia. Nu mai zic ca avem si doua topping-uri incluse, dar si faptul ca avem si o reteta cu doar 371 de calorii.
Ideea nu e sa fim mai catolici ca Papa. Ideea e sa iti aratam ce mananci. Iar daca mananci de 3 ori pe zi, cum cred ca fac majoritatea oamenilor, mi se pare foarte ok sa consumi 4-5-600 de calorii la o masa. Iar cand ne iei produsele la analizat per 100 de grame, sunt foarte ok.
Dar, vezi, toate astea sunt niste detalii demne de o discutie tampa pe Facebook pe parcursul a 25 de mesaje. Daca vrei sa te certi, gasesti ceva. Nu suntem perfecti. Nu am descoperit mana cereasca in materie de mancare. Dar cred ca avem niste produse bune pentru acele persoane care s-au saturat sa manance prost.
Vezi, toata discutia initiala legat de diete, de cantarit in grame fiecare ingredient, de calculat calorii, de echilibrat balanta carbs-proteina-grasimi, mai nimeni nu are timp de asa ceva. Tocmai de aceea am vrut ca prin site-ul Ohvaz sa iti usurez viata. Nu ma astept sa fii ultra informat. In schimb, iti arat: ovazul cu unt de arahide are 600 de calorii. Budinca de chia cu visine si mango are doar 364 de calorii. Alege ce consideri tu ca e bine pentru tine.
Nu stiu eu ce obiective ai si nici nu ma pot include in conversatia asta. Dar daca pot sa iti arat numarul de calorii, elementul esential al fiecarei diete, atunci voi face asta. Pentru mine, toata discutia cu dietele nu prea are sens. Poate ai auzit vorba asta si in alte parti, dar chiar cred in ea: nu e o dieta, e un stil de viata. Vreau sa mananc asa timp de zeci de ani. Degeaba ma infometez o perioada. Degeaba sufar timp de x saptamani cu dieta A, B, sau C. Unii se jura ca urmeaza dieta B timp de ani de zile si sunt ok. In regula, felicitari. Pentru mine, conteaza raportul dintre gust/calorii/pret. Mai sunt si alte aspecte, dar acest raport este fundamental. Asa ca asta am urmarit cand am conceput fiecare reteta Ohvaz impreuna cu echipa mea. Iar cu asta am incheiat acest episod.
Nu am sa te rog sa dai share, like si toate cele, in schimb te rog intra pe ohvaz.ro si plaseaza o comanda. Scrie in rubrica de observatii ca ai ascultat podcast-ul. Asta m-ar face sa zambesc. Iar cu asta am incheiat acest episod. Toate cele bune!
