Posted on

Ce faci cand ai prea multe comenzi?

Salut. Eu sunt Cristian Barin, iar asta este jurnalul meu de antreprenor in care descriu evolutia start up-ului meu, Ohvaz. Ohvaz produce budinca de chia, ovaz cu lapte de migdale, biscuiti de ovaz si altele. Produse artizanale făcute cu iubire în România. Fără zahăr, puține calorii, absolut delicioase. Azi vorbim despre: ce faci cand ai prea multe comenzi?

Cu ceva vreme inainte de pandemie am decis sa dezvolt partea de comenzi online pentru Ohvaz, iar asta fiindca am avut o experienta neplacuta cu stand-ul din mall. Am stat 6 luni si am plecat fiindca nu era nici o afacere. Cat despre magazinele partenere de tip retail sau horeca, iarasi, situatia nu este intotdeauna roz, din doua motive: 1) partenerii nu platesc facturile la timp. Uneori intarzie si doua luni; si 2) uneori se intampla sa returneze multa marfa, iar asta variaza de la saptamana la saptamana. Astfel, am decis ca online-ul este cheia pentru dezvoltarea Ohvaz.

IMG 1268

Si uite asa am inceput sa lucrez la foc automat pe foarte multe planuri asa incat sa cresc numarul de comenzi. Iti reamintesc ca noi livram in toata tara, dar vorbim despre asta un pic mai tarziu. Bun, ca sa cresc numarul de comenzi, iata ce am facut, varianta ultra pe scurt. Am inceput sa lucram cu tot felul de mini influenceri, in principal fete pasionate de fitness care au comunitati active, loiale, cu un numar de urmaritori intre 3000 si 10.000. Am lucrat si cu vedete mari gen Flick sau Mihai Morar, dar mai putin. Apoi am lucrat la site in mod constant timp de peste un an. In fiecare saptamana am facut schimbari prin care procesul de cumparare a fost simplificat si imbunatatit.

Mai departe, am trimis newslettere regulat, am scris pe blog, am postat pe social media. De 4 ori pe zi pe Facebook, de 4 ori pe instagram, plus 4-6 instastories. Am creat clipuri pentru youtube, am facute sedinte foto cu produsele Ohvaz asa incat sa avem ce sa postam. Am create meme-uri ca sa zambim si sa ne simtim bine. Si, desigur, am folosit Facebook ads. Cred ca am cheltuit cel putin 50.000 de euro pana in acest moment pe reclame pana am invatat ce merge si ce nu merge.

Dar ca sa inchei partea aceasta, nu a fost nici un moment cheie care ne-a propulsat numarul de comenzi. Graficul nostru de comenzi este frumos, un vis pentru majoritatea antreprenorilor. Totusi, scalarea aduce probleme. Cum zic americanii – growing pains. Nu este simplu sa ai, nu stiu, sa zicem 20 de comenzi pe zi, iar peste 3-4 saptamani sa ai 40 de comenzi pe zi.  

visine 4

Teoretic, la rece, este simplu. Mai angajezi niste oameni asa incat sa faci fata volumului nou de comenzi. In practica, e o instabilitate tangibila de care nu ai cum sa scapi. Te simti ca si cum stai deasupra unei mingii de fotbal. Ai pandemia, o posibila recesiune, parteneri horeca/retail reticenti si satui de orice, iar deasupra la toate acestea se adauga reclamele platite.

Uneori Facebook iti aduce, nu stiu, sa zicem 30 de comenzi pe zi, pe cand in alte zile… doar 5-7-10 comenzi. In toata aceasta incertitudine, iti este greu sa preconizezi ce se va intampla in urmatoarele saptamani, ce sa mai zic de luni. Cu toate acestea, am luat niste masuri la Ohvaz asa incat sa fim pregatiti pentru o crestere substantiala. Am angajat cativa colegi noi, am facut stoc rezonabil de materie prima, insa tot nu a fost indeajuns.

Eu am angajat colegi in bucatarie, care sa ajute la prepararea produselor, insa problema a fost la expedierea comenzilor. Acolo, in mod uzual, avem doi colegi foarte buni, cu multa experienta, care se descurca foarte bine. Unul din ei isi programase 10 zile de concediu de multa vreme. Ca sa fie totul ok, am angajat o persoana noua si aici, asa incat sa fie 3 in total. Dar iata distractia: colegul a plecat in concediu, dupa care celalalt coleg s-a imbolnavit la cateva zile distanta. Si uite asa am ramas cu o singura persoana la expediere comenzi – colegul nou care incepuse de cateva zile.

In plus, am avut o campanie de promovare foarte eficienta ceea ce a dus la dublarea comenzilor timp de o saptamana. Ca o paranteza, nu aveam cum sa o opresc. Si uite asa am ajuns in situatia de a avea foarte multe comenzi si o singura persoana neexperimentata la pregatirea coletelor. Colegii in bucatarie au facut fata. Au stat peste program, au venit Sambata si Duminica, au fost super ok.

IMG 1445

Insa pe partea de livrare e complicat. Curierul pentru comenzile pe tara vine la o anumita ora, iar daca nu esti gata, el se duce mai departe si nu se mai intoarce. Solutia e simpla – ia rapid alti oameni care sa te ajute. Dar mainile in plus nu ajuta daca nu cunosc procesul nostru specific.

Asa ca am oprit toata activitatea mea ce tine de lucrurile high level, am pus mana pe cutii, pe banda adeziva, si am inceput sa ajut la pregatirea comenzilor. Ca sa fiu sincer, eu nu am facut asta in mod intensiv niciodata. Am vazut cum lucrau cei doi colegi si stiam pasii in mare, insa nu aveam dexteritatea necesara. Eram totusi determinat sa ajut si sa nu il las pe colegul nou singur. Dar chiar si cu mine, eram doar doi – insuficient in mod uzual, ce sa mai zic in situatia aceasta cu numar dublu de comenzi.

Asa ca am mai luat un coleg – cel care se ocupa de contracte si relatiile cu partenerii nostri. Nici el nu avea experienta in pregatirea comenzilor. Si uite asa ne-am straduit sa invatam tot procesul prin intermediul telefonului. Colegul bolnav a stat pe speaker cateva zile bune si ne zicea pas cu pas ce sa facem si, mai important, ce sa nu facem.

Acum, stiu ca poate pare usor exagerat – pana la urma ce e atat de greu sa pui niste borcane intr-o cutie? Procesul este, de fapt, enorm de dificil fiindca fiecare greseala te poate da mult in spate. Iata de ce. Sunt comenzi platite cu cardul, dar plata nu a fost finalizata. Daca nu esti atent, ii trimiti produsele fara ca noi sa fii incasat banii. Sunt comenzi cu tot felul de vouchere – unele cu reduceri, altele cu produse cadou. E foarte urat sa nu trimiti acel produs cadou sau sa nu actualizezi factura.

Avem produse similare – ovaz cu migdale, chia cu migdale. In graba de a face zeci de comenzi intr-un timp scurt, le poti incurca. Utilizatorii care isi fac un cont pe site primesc factura in mod automat pe email, insa iti oferim posibilitatea de a comanda fara sa te inregistrezi. Daca alegi aceasta a doua varianta, noi nu avem emailul tau. Deci nu iti putem trimite mesaje automate legat de situatia comenzii, nici factura, caz in care trebuie sa o gasim, sa o printam si sa o adaugam in cutie.

IMG 1108

Avem situatii in care unii clienti cer livrare in alta zi sau intr-un interval anume. Avem niste cutii speciale in care intra 10 borcane in gauri special facute asa incat sa nu se miste in timpul transportului. Dar daca acea comanda contine 11 borcane, trebuie sa impachetam fiecare produs in folie bubble si sa folosim tot felul de alte tehnici de ambalare. Fiecare comanda atipica este o provocare – gen 11 borcane de ovaz si chia, 3 limonade, 2 clatite. Nu avem cutii de carton speciale pentru aceste situatii. Colegii mei experimentati stiu bine cum sa organizeze totul in cutii, noi … mai putin.

In final, AWB-urile sunt esentiale. Fara ele, curierul nu isi poate face treaba. Cand ai foarte multe comenzi, iti este usor sa le incurci, sa nu le lipesti bine sau sa uiti sa adaugi suma ce trebuie incasata ramburs. In plus, noi nu stim unde verificam stocul in timp real: cata banda adeziva avem, cate foi AWB in format special, cate plicuri adezive furnizate de curier, cate cutii speciale de carton, si tot asa.

Chiar s-a intamplat sa fim nevoiti sa improvizam niste cutii de carton fiindca am ramas fara acelea speciale. Noi am vazut multe stive de cutii si am presupus ca avem suficiente, insa acelea erau de un alt tip si, pe scurt, a trebuit sa incropim o solutie.

Uite asa am lucrat de dimineata pana seara intr-un stres si intr-un ritm infernal. Nu ma plang, e afacerea mea, imi asum toate problemele, insa mi-a parut rau de colegul nou care tocmai incepuse treaba si de colegul de la comercial care era obisnuit sa faca facturi, contracte si sa discute la telefon cu tot felul de manageri de magazine. A fost un efort fenomenal de mare.

IMG 1461

Efortul a fost cu atat mai mare deoarece am comandat mult mai multa materie prima. Asta nu suna prea rau, dar noi suntem la etajul … 1.5 sa zic asa. Oficial suntem la etajul 1, dar scarile sunt de fapt multe, inalte, si e de fapt aproape etajul 2. Eh, au venit 10-20 de saci de ovaz, fiecare a cate 25 de kilograme … hai sus cu ei pe scari. Am facut 100 de comenzi, 5-10-15 kg fiecare, jos cu ele pe scari. A venit o tona si jumatate de borcane de sticla, sus cu ele. O distractie. Nu am mai fost la sala de fitness fiindca nu a mai fost necesar.

Ca sa concluzionez, de aceea au intarziat comenzile pe tara. Din 3 colegi la expediere comenzi, a ramas doar 1, baiatul nou, iar asta a coincis cu o crestere substantiala a numarului de comenzi. Am ajutat atat eu cat si colegul de pe comercial, dar a durat ceva pana am invatat ce si cum. La final, vreau sa mentionez ca nu stiam cand anume o sa revina colegul bolnav. Poate in 2 zile, poate intr-o saptamana. De aceea nu am cautat sa mai angajez inca un om.

Chiar si asa – procesul recrutarii dureaza cel putin o saptamana, deci chiar daca faceam asta din primele zile, tot era ineficient. Una peste alta a fost o experienta foarte buna fiindca am identificat tot felul de probleme in procesul de pregatire/expediere si acum suntem si mai bine pregatiti pentru un volum mare de comenzi.

Dar au fost doua saptamani intense si am zis ca merita povestit. Iar cu asta am incheiat acest episod.

Nu am sa te rog sa dai share, like si toate cele, in schimb te rog intra pe ovaz.ro si plaseaza o comanda. Scrie in rubrica de observatii ca ai ascultat podcast-ul. Asta m-ar face sa zambesc. Iar cu asta am incheiat acest episod. Toate cele bune!

Posted on

Podcast #3: Vrei produse naturale? Uite ce zic eu, ca producător

Salut. Eu sunt Cristian Barin, iar asta este jurnalul meu de antreprenor in care descriu evolutia start up-ului meu, Ohvaz. Ohvaz produce budinca de chia, ovaz cu lapte de migdale, biscuiti de ovaz si altele. Produse artizanale făcute cu iubire în România. Fără zahăr, puține calorii, absolut delicioase. Azi vorbim despre: produse naturale, adica fara conservanti, chimicale si alte cele, dar si termenul de valabilitate si parteneriatele din horeca si retail.

Înainte să încep brandul Ohvăz, adesea cumpăram niște biscuiți pe care sunt sigur ca îi știi. Li se face reclamă în mod regulat mai peste tot. Sunt folosite sintagme cheie de genul “mic dejun echilibrat” sau “eliberare treptată a energiei”. Cutia arata frumos, cu galben și verde, gustul era bun, așa că asta cumpăram! Credeam că fac o alegere inspirată…

Simțeam că iau o gustare sănătoasă și ma feresc de junk food. Eh, iată eticheta faimoșilor biscuiți. Te rog sa ai rabdare.

    “Faina de GRAU 36%. Ok, rezonabil. musli 33.3%. De bun simt. stafide 7%, ok. Apoi avem asa: preparat cu fructe 2.3% . nu stiu ce e asta dar vad ca el contine urmatoarele: (sirop de fructoza-glucoza, sirop de glucoza, piure concentrat de fructe zahar, fibre din GRAU. Apoi mai departe avem: agent de umezire (glicerol), grasime de palmier, corector de aciditate (Acid citric), agent de gelifiere (pectine), aroma naturala, antioxidant (Acid ascorbic), ulei de floarea soarelui)), zahar, ulei de rapita, coaja de portocale confiata (coaja de portocale 1%, zahar, sirop de glucoza-fructoza, corector de aciditate (acid citric), aroma), minerale (carbonat de calciu, carbonat de magneziu, fier elementar), agenti de afanare (Carbonati de amoniu, carbonati de sodiu), emulsifianti (lecitina din SOIA, E472e), sare, aroma naturala de portocale, LAPTE praf degresat.”

Eticheta unor biscuiti faimosi pe care si eu ii cumparam inainte de Ohvaz

Bun. Ce părere ai? Crezi că aceste ingrediente fac parte dintr-un “mic dejun echilibrat”? Ai împărți acești biscuiți cu familia ta? Prietenii tăi? Copiii tăi?

Prin comparație, iată ce conțin biscuiții Ohvăz, sa zicem cei cu prune:

    Făină de grâu ECO tip Spelta (Alac), Ovăz, Miere, Ulei de Cocos nehidrogenat, Migdale zdrobite, Prune, Curmale, Smochine, Fulgi de Cocos.

Biscuitii Ohvaz cu prune

Ca o precizare, uleiul nehidrogenat (nesaturat) pe care noi il folosim este varianta mai bună, implicit mai scumpă, iar noi folosim o cantitate mică așa încât să nu ridicăm caloriile într-un mod semnificativ. Acum ce e important:

Nu spun că produsele Ohvăz sunt sănătate curată, însă ne străduim să avem o etichetă cât se poate de simplă. Da, sunt mai scumpi biscuiții noștri față de cei făcuți de acest brand celebru menționat anterior, dar pentru cativa lei în plus știi exact ce mănânci.

Vreau sa mai mentionez ceva. Cand am postat mesajul asta pe Facebook, s-a suparat o persoana ca „de ce denigram alte companii?”. Ca „de ce ne comparam etichetele?” Mie mi se pare normal sa facem asta atunci cand comparam mere cu mere si nu numim firma competitoare. Ca poti specula despre cine e vorba, e o chestie subiectiva. In definitiv, eu citesc eticheta produsului si te intreb ce parere ai. Nu zic ca e rau sau bine.

Si stii de ce? Ca nu sunt in masura sa zic ce e rau si bine. Ce e sanatos si ce nu e sanatos. Poate agentul de umezire e o chestie buna. Poate e472 e o substanta benefica organismului. Habar n-am. Eu, ca si consumator, ma uit pe eticheta si ma documentez daca imi este de interes. Insa mi se pare absurd sa zici ca nu e ok sa citesti eticheta unui produs competitor.

E ok daca nu esti de acord cu mine. Dar iata o alta perspectiva. Ohvaz produce ovaz cu lapte de migdale si budinca de chia, printre altele. Noi ne preparam lapte de migdale in laboratorul ovaz. Adaugam cerealele, facem tot felul de lucruri, dupa care rezulta produsul finit.

Acum, iata problema. Valabilitatea produsului este de 6-7 zile, daca este tinut la 2-4 grade. Si aici intervine distractia. Partenerii din retail si horeca vor un termen semnificativ mai mare. Asta, este de inteles. Nu isi permit sa cumpere marfa cu o durata de viata asa de scurta. Totusi, noi avem niste conditii contractuale foarte avantajoase asa incat acest potential dezavantaj nu intervine niciodata.

Dar presiunea pe care o simtim atat de la parteneri cat si de la public este cat se poate de reala. De ce nu rezista mai mult produsele? Pai, hai sa vedem. in primul rand sunt bazate pe lapte. Ok, lapte de migdale, dar tot un fel de lapte e. Acesta nu este pasteurizat. Ia lapte proaspat, pune niste cereale si lasa-l pe masa cateva zile. Ce se intampla? Fermenteaza. E normal. Asa si cu produsele Ohvaz.

Ideea e asa – exista niste conservanti naturali gen sare, zahar, otet si eu stiu ce. Nu avem cum sa ii folosim fiindca ar schimba dramatic gustul. Chimicale, cu siguranta exista, dar nu vrem. Si atunci ne multumim cu ce avem. Cu ce este posibil. Daca vom gasi un specialist in industria alimentara care sa ne prezinte ceva cu adevarat ok, da, sigur, vom explora acea cale. Pana acum, nu am gasit nici o solutie.

Tot ce am putut face a fost sa rafinam procesul nostru. Sa schimbam cantitatea de migdale din lapte. Sa schimbam cat lasam ovazul la inmuiat. Cand adaugam fructele. Si tot asa. Am facut zeci de teste si de curand am simtit ca am reusit sa imbunatatim semnificativ valabilitatea. Dar am pastrat termenul la 6-7 zile pe site. Iar asta fiindca nu stii ce se intampla in timpul transportului. Nu stii daca frigiderul clientului este ok.

Iata niste detalii pentru un context. Inainte de pandemie Ohvaz era prezent cam in 30-40 de magazine din Bucuresti. Frigiderele deschise, deci fara usi, sunt foarte populare. Problema e ca ele se duc in 6, 7, ba chiar 8 grade. Fie ca nu sunt suficient de performante, fie ca patronul a decis sa ‚le dea mai usor’ asa incat sa faca economie la energia electrica. Agentii mei de vanzari au auzit-o si pe asta.

Si atunci, in conditiile astea, borcanele noastre cu ovaz cu lapte, normal ca nu rezista. Si imi tot sta pe cap chestia asta de peste 1 an. Am facut un progres real dupa toate testele efectuate atat intern cat si la un laborator, dar stii ce – pana la urma eu sunt ok cu acest termen de valabilitate mic.

Sunt ok ca facem produse artizanale, de mana, cu 10-12 oameni. Sunt ok cu faptul ca unele etichete sunt puse stramb sau ca uneori, cand postam pe social media sau dam newslettere, ca mai mancam o litera. Astia suntem. Nu suntem o fabrica, nu suntem o multinationala. Da, ne straduim in fiecare zi sa fim mai buni. Sa gresim mai putin. Sa ne asiguram ca toti cei care comanda de pe ohvaz.ro au o experienta buna.

Dar in ceea ce priveste valabilitatea… atat se poate. Daca bagam conservanti chimici, agenti de afanare, stabilizatori, amelioratori si eu stiu ce alte lucruri, da, probabil o sa reziste mai mult. Dar nu asta e ideea. Daca hypermarket-urile nu vor produsele Ohvaz in conditiile astea, atunci nu o sa colaboram. Am tot avut discutii cu niste lanturi imense. N-am ajuns la un acord.

Iar eu sunt ok cu asta. Sper ca publicul sa ne sustina in continuare, sa crestem pe fortele proprii, iar atunci cand e momentul potrivit sa intram in diverse lanturi. Stim ca e mult mai simplu sa mergi la colt si sa gasesti acolo produsele Ohvaz. Dar iti zic – ca antreprenor eu nu ma grabesc deloc sa fac asta fiindca ne poate ruina.

Eu vreau sa ajunga coletele la timp, vreau sa ajunga mai reci, vreau sa fie arome geniale si retete echilibrate. Dar nu pot sa vand un borcan de ovaz pe 2 lei, sa bag in el tone de chimicale si sa ma multumesc ca fac 10.000 de lei daca vand 5000 de borcane. Nu de asta am inceput ohvaz. Acest brand reprezinta altceva.

Eu ma uit cu interes la un brand competitor, mult mai mare ca noi, care e mai peste tot. Vreau sa invat cat mai multe fiindca antreprenorul din spatele firmei pare un om deosebit, iar misiunea lui pare super in regula. Dar ma uitam la rezultatele financiare din 2019 si m-am speriat. 8 milioane de euro cifra de afaceri. Super ok, in crestere. Dar profitul? Profitul este de fapt o pierdere de 2 milioane de euro. Poate e temporar, poate e asumat, poate e un plan bine gandit in spate, cine stie. Cu siguranta nu eu, din exterior.

Dar nu vreau sa ma gandesc cum e sa conduci o firma cu zeci sau sute de angajati si sa pierzi 2 milioane de euro. Iar asta nu in 2020, in pandemie, ci in 2019. Si, atunci, cand cineva ma intreaba cand vom intra in toate magazinele de la parterul blocurilor eu le raspund – nu in curand. Fiindca nu vreau sa ma arunc la niste lucruri care ma vor forta sa fac niste compromisuri enorme. Ok, vreau sa cresc, vreau sa fie cunoscut brandul Ohvaz, dar nu cu orice pret.

Sunt sigur ca pe masura ce crestem vom avea si noi diverse probleme. Ma rog, probleme au fost din prima zi, dar ma refer la tot felul de situatii greu de gestionat. Eu tot ce vreau este sa raman la promisiunea mea de a nu o arde aiurea, ca sa o zic direct. Sa nu fac compromisuri de care mi-ar fi rusine.

Pe partea cealalta, nu pot sa sacrific calitatea doar ca sa pot sa apar pe raftul unui hypermarket sau sa multumesc un patron cu un lant de magazine. Hai sa iti mai dau un exemplu de o situatie in care poti sa te gandesti la cifre sau la valorile brandului.

Când vorbim despre mâncare, cu toții cred că preferăm ingrediente cât se poate de naturale. Dacă aș face un sondaj, mai mult de 90% din public ar alege materie primă naturală, nu artificiala. Eh, iată o situație interesantă:  Lucrăm de câteva săptămâni la o rețetă nouă de biscuiți. Zeci de teste și sesiuni de degustare. Am stabilit ce și cum, apoi a rămas un singur lucru de rezolvat: ce fel de vanilie să folosim? Furnizorul ne-a oferit două variante:      esență de vanilie mai ieftină, dar artificială;     sau esență de vanilie naturală. 

Sunt multe de zis aici, dar vreau să păstrez lucrurile simple. Bun.  Am făcut un blind taste test, adică am oferit celor 11 colegi un biscuit cu esență artificială și unul cu cea naturală, fără să știe care e care. Rezultatul?  Toți au preferat esența artificială! Toti!  De ce?

„Cristian, asta e aromă de vanilie pe care o știu! Cealaltă e mai slabă, nu prea se simte …”. Altfel zis, suntem atât de obișnuiți cu aromele din comerț, preponderent artificiale, încât percepția ni se schimbă.  Îmi amintesc când am făcut prima limonadă cu ghimbir adevărat, ras, apoi adăugat în sticlă. Când am comparat-o cu limonadă cu ghimbir din comerț … wow! Noapte și zi! Nu există grad de comparație între ele. E complet altceva! Revenind la biscuiți ca sa termin povestea, am decis să mergem pe esența naturală și să dublăm cantitatea așa încât aroma să fie mai puternică. Nu e cea mai bună decizie de business pe termen scurt, însă sper că publicul care comandă Ohvăz să aprecieze asta. Rămâne de văzut.

Asta e viata mea de antreprenor. Si pe masura ce iau tot felul de decizii de genul asta, fie va fi bine, fie va fi foarte rau. Dar daca va fi rau, eu sunt multumit. Mai bine zis, sunt impacat. Stiu ca am dat tot ce se putea mai bine din mine. M-am straduit sa fac tot ce am putut ca sa mearga. De aici si dorinta de a tine un jurnal. In cazul in care o dau in balarii, sa stii de ce si poate sa inveti din asta. Daca Ohvaz devine un succes rasunator, iarasi, vei stii de ce.

Nu ca am avut noroc sau a fost o conjunctura fericita. Nu ca m-a ajutat cineva intr-un mod decisiv sau ca prin nu stiu ce relatii am reusit sa intru in magazinul x sau y. De fapt, cresterea noastra de pana acum a fost liniara. Nu am explodat intr-un moment anume, chiar daca am aparut in presa, chiar daca influenceri de prima mana ne-au promovat. Cred ca intregul sistemul din spatele Ohvaz ne-a facut sa crestem.

In definitiv nu stiu daca esenta de vanilie naturala o sa faca diferenta. Sau ghimbirul ras din fiecare sticla de limonada. Apropo, vreau sa iti vorbesc un pic si despre asta. Eu cred urmatoarele. Pregateste-te sufleteste ca e o afirmatie mare. Eu cred ca limonada ohvaz este cea mai buna limonada pe care o poti comanda. Bun. Foarte curajos, poate arogant, poate sunt orbit de faptul ca e copilul meu.

Hai sa argumentez. In momentul in care dezvoltam o reteta noua la Ohvaz, caut sa vad ce face competitia. Asa ca am trimis un coleg in oras sa cumpere toate limonadele pe care le poate gasi. Din orice loc, din orice magazin. Acesta mi-a adus cam 11 la momentul respectiv. Unele erau foarte ieftine, gen 3 lei, altele, premium, mai spre 10 lei. Cand bei una, izolat, e cam ce te astepti – foarte dulce, cu o vaga aroma de lamaie. Dupa ce bei una dupa alta, iti dai seama ca una e mult mai acra, alta are o culoare super dubioasa de zici ca e luata de la cernobil, una are gust de pastile, si tot asa.

Pe baza de asta, comparandu-ne cu ce gasim o comert, eu cred ca limonada Ohvaz este cea mai buna. Ah, ca gasesti intr-un local anume ceva mai bun? Da, sigur. Ah, ca iti poti face acasa tu singur ceva mai bun? Iarasi, 100%. Dar eu compar cu ce poti cumpara din magazine, de pe internet, sau din aplicatiile de mancare comandata. Si, mai e ceva. Raportul calitate, cantitate, pret. Noi vindem limonada noastra cu 10 lei, 450 de mililitri, ambalaj de sticla.

Gasesti terase sau restaurante din nordul orasului care folosesc lamai proaspat stoarse ca noi. Menta proaspata ca noi. Dar cat costa? Eu am vazut ca, in medie, pretul este de 19 lei. Deci aproape dublu. Si, atunci, intrebarea e simpla – de unde iti poti comanda o limonada mai buna fata de cea de la Ohvaz? Te intreb sincer, nu e un exces de aroganta. Daca gasesti, te rog zi-mi asa incat sa am ce sa invat. Noi, la 10 zile, cu ambalaj de sticla, cu ingrediente naturale, fara zahar, doar cu un pic de miere de la un producator local, mi se pare ca oferim ceva excelent.

Dar te rog noteaza ceva. Nu avem secret sauce. Nu avem un ingredient secret care ne face cumva speciali. Nu, e fix ca acasa, mai putin partea cu zaharul. Folosim menta proaspata pe care o taiem si o bagam in sticla. Se depune pe fundul sticlei, dar asa e normal. Nu pluteste, mai ales ca sunt bucatele relativ mari. Ghimbirul, iarasi, nu e suc de ghimbir cum mai gasesti pe ici-colo. E ghimbir ras, adaugat in sticla. Tocmai de aceea limonada noastra cu ghimbir e iute foc. O simti!

Iar cand vorbim despre limonada cu ananas, luam fructul propriu-zis, ii taiem frunzele, coaja si facem suc de ananas, atunci, pe loc. Am tot postat pe instagram procesul asta sub forma video asa incat sa nu fie vreo discutie.

Ok, mi-am laudat firma destul, dar sunt frapat de faptul ca nu avem nimic deosebit vis-a-vis de retete sau procesul de prepare si totusi suntem mult in fata competitorilor nostri. Daca n-ai baut, stiu ca ti-e greu sa ma crezi. Eu te rog urmatoarele: cumpara o limonada ohvaz, dar cumpara una si de la competitie. Oricine vrei tu. Cea mai buna pe care o gasesti. Apoi, scrie-mi un comentariu pe Facebook, Instagram, un story, o recenzie, ce vrei tu – si zi-mi cum ti s-au parut cele doua limonade.

Daca vrei natural, noi avem asta. Sigur, are o valabilitate de o saptamana – 10 zile. Daca vrei o limonada care sa rezista 6 luni la raft, la noi nu gasesti. Iar asta mi se pare ca e un compromis rezonabil. Astept cu interes parerea ta. Mie mi se pare rezonabil sa accept un termen de valabilitate scazut atata timp cat e vorba despre un produs fara chimicale. Tu ce zici?

Iar cu asta am incheiat acest episod. Nu am sa te rog sa dai share, like si toate cele, in schimb te rog intra pe ovaz.ro si plaseaza o comanda. Scrie in rubrica de observatii ca ai ascultat podcast-ul. Asta m-ar face sa zambesc. Iar cu asta am incheiat acest episod. Toate cele bune!

Posted on 1 Comment

Podcast #2: La naiba cu dietele!

Salut. Eu sunt Cristian Barin, iar asta este jurnalul meu de antreprenor in care descriu evolutia start up-ului meu, Ohvaz. Ohvaz produce budinca de chia, ovaz cu lapte de migdale, biscuiti de ovaz si altele. Produse artizanale făcute cu iubire în România. Fără zahăr, puține calorii, absolut delicioase. Azi vorbim despre: diete si produsele Ohvaz.

Incep acest episod cu ceea ce este obligatoriu – nu sunt nutritionist, nu sunt doctor, nu sunt specializat in nutritie. Imi expun punctele de vedere si atat. Deci te rog cantareste atent cele ce urmeaza fiindca ele nu sunt sfaturi sau indemnuri de la o autoritate in domeniu.

Atunci cand incercam sa mananc mai bine asa incat sa ma simt mai bine si sa arat mai ok, stateam foarte mult timp pe forumuri de specialitate si YouTube. Cautam retete, dar si principii pe care sa le urmez.

In esenta, am invatat ca totul tine de calorii. Daca esti in deficit caloric, vei slabi. Daca esti in surplus caloric, vei creste in greutate. Exemplu: eu trebuie sa mananc cam 1800 de calorii pe zi avand in vedere greutatea mea, activitatea mea fizica si obiectivele mele. Daca mananc in mod constant 1600 de calorii timp de un numar anume de zile, voi slabi. Daca mananc 2000 de calorii, deci un surplus de 200 de calorii pe zi, o sa cresc in greutate.

Din ce inteleg, asta este principiul fundamental pe care toata lumea trebuie sa il inteleaga. Tot ce urmeaza mai departe sunt niste lucruri importante, dar nu esentiale. Ca instructor Photoshop care a lucrat cu un sfert de milion de oameni, din toate colturile lumii, de toate varstele, am observat ca trebuie sa simplifici conceptele la maximum. Chiar daca exista un risc real de a induce in eroare prin suprasimplificare, mai bine faci asta, decat sa complici lucrurile ceea ce in schimb ii face pe oameni sa abandoneze.

Daca ei renunta sa parcurga materialul, ai esuat 100%. Daca le pastrezi atentia explicandu-le lucrurile intr-un limbaj colocvial, ai ocazia sa le transmiti din ce in ce mai multa informatie. Iar orice inexactitate poate fi corectata prin explicatii ulterioare.

Revenind la diete, toate se bazeaza pe aceleasi principii. Ca e keto, ca e atkins, ca e carnivore diet, ca e paleo. Pentru mine, nu prea conteaza. Fundatia ramane aceeasi – sa nu consumi calorii in exces. Mai departe, toate acele nuante, ca in definitiv pentru mine astea sunt nuante, exista asa incat tu sa te tii de dieta. Daca iti place branza si adori avocado, probabil iti va fi mai usor sa urmezi dieta keto. Iti plac fripturile? Probabil cea carnivore este mai ok. Iubesti animalele? Iti va fi la indemana sa fii vegan.

Dar toate aceste alegeri sunt exact asta – niste optiuni. Pentru mine, cand am inceput sa ma documentez, imi era foarte-foarte greu sa raman concentrat pe masura ce citeam toate principiile fiecarei diete. Nu stiu ce procent de carbohidrati, ketoza sau cetoza, care-i diferenta dintre vegan si vegetarian, de ce mierea nu e considerata vegana. Mama!

5f6d8fcc749db pachetul de 5 arome ovaz 57 4

Ma consider un om cu capul pe umeri si relativ ocupat. Cine naiba are timp de asa ceva? Vreau varianta simplificata. Eh, chestia asta cu numarul de calorii mi s-a parut numitorul comun la toate dietele. Dar iata ce s-a intamplat.

Ca sa imi numar caloriile, asta trebuia sa fie viata mea. Nu puteam face nimic altceva. Iti zic din proprie experienta. In primul rand am ramas socat cat de multe calorii sunt intr-o lingurita de ulei. Spre exemplu in 100 de grame de ulei de masline gasesti aproape 900 de calorii. Cand imi faceam salata de ton, adaugam cateva lingurite bune fiindca mi se pare ca e sanatos si ca e ok. Habar n-aveam ca ridicam numarul de calorii intr-un mod semnificativ.

Apoi m-am uitat sa vad ce gasesc in 100 de grame de pui. Am gasit doar 27 de grame de proteina. Ori eu mergeam la sala si, conform tuturor articolelor, aveam nevoie de o cantitate generoasa de proteina. Si povestea continua in regimul asta – pe masura ce ma uitam pe Google la tot felul de ingrediente, descopeream cu stupoare tot felul de lucruri despre care habar nu aveam.

Dar eram determinat sa am un abdomen frumos, dar si sa nu ma mai gandesc in fiecare zi ‚azi ce mai mananc?’. Eram motivat, dar sunt si o fire analitica. Am scos excelul si am inceput sa fac planul pe 7 zile, 4 mese pe zi.

Doamne fereste! De fapt, hai sa iti zic mai intai ce am facut. Am fost la o clinica privata sa discut cu un nutritionist. Ma gandeam ca mai bine ma duc la un specialist decat sa invat eu un domeniu de la 0. Am platit 220 de lei pentru consultatie, am discutat 15 minute si am plecat complete dezamagit. Mi-a explicat ca nu ar trebui sa fiu in surplus caloric. Ok. Sa imi impart farfuria in 3. Ok, si asta citisem pe internet. Sa nu mananc prea multa carne. Ok, da. Practic, sfaturi parintesti. Sfaturi de bun simt.

Apoi am mers la un centru de nutritie privat. Acolo, 30 de minute, 250 de lei, totul pe repede inainte. Mi-e greu sa iti transmit cele discutate, insa iti pot zice ca am ramas dezamagit. Apoi am fost la, aparent, singurul lant de fitness din Romania si am vorbit cu 2 antrenori personali. Eram dispus sa platesc pentru un plan alimentar pentru toata saptamana. Unul mi-a zis ca asta a fost lucrarea lui de licenta si ca dureaza enorm. E foarte mult de munca. Celalalt nu s-a bagat. A zis ca el se axeaza pe antrenamente. Ok.

med res23
https://www.ohvaz.ro/produse/ovaz-cu-ananas-si-unt-de-arahide

Asa ca am ajuns la excel. 28 de mese. Cat de greu sa fie? Bag o omleta, un cartof dulce, un piept de pui, putina carne de porc, un peste. Nah, de bun simt. Am lucrat cam 3 saptamani, zi de zi si imi venea sa ma urc pe pereti. Asta fiindca nu imi ieseau numerele. Ok, trebuia sa mananc 1800 de calorii, dar mereu imi lipseau grasimile. Iar asta intr-un mod grav, gen, groso-modo, trebuia sa mananc 100 de grame pe zi, iar eu consumam 23. Adica un deficit masiv, ceea ce nu era ideal.

Iar daca mai adaugam grasimi, treceam peste pragul de 1800 de calorii. Deci trebuia sa fac niste permutari de nu iti venea sa crezi. La fel si cu proteina. In mod constant ieseam mult sub valoarea necesara. Nu stiu ce parere ai tu despre mine, dar eu ma consider un baiat inteligent, foarte determinat, care ce isi pune in minte, reuseste. Iti zic – procesul asta m-a stors de toate resursele.

Si ma bucur ca am stiut suficient de mult Excel asa incat sa pot face niste formule care imi calculau in mod automat fiecare ingredient. Cate proteine, cati carbohidrati, cate grasimi. Am ajuns sa am un fisier mega detaliat. Si dupa ce l-am rafinat atat, a trebui sa il pun in aplicare. Wow. Foarte-foarte greu.

Cumpara cantar cu precizie de un gram. Nu mai iesi niciodata sa mananci in oras. Nu consuma nici un fel de bautura care nu este trecuta. Alcool? Doamne fereste! O viata de calugar. Stateam in bucatarie cat stateam noaptea in dormitor. Am zis – nu se poate. Nu are cum sa fie asta viata mea. Pe YouTube vezi multe persoane care fac asta cu o usurinta de invidiat. Ma gandeam ca e ceva ce gresesc. Dar nu. Asta e jocul.

Exasperat, am decis sa imi angajez un bucatar personal. Alta distractie. Am tinut interviuri la mine in bucatarie. Iti zic varianta scurta, nu iti mai povestesc de toate bunicile care au vrut sa aplice la post. Au venit bucatari profesionisti, dar toti, dar absolut toti erau impotriva cantarului. Le-am explicat ca am nevoie de un numar anume de calorii. Ei, 5-10-12 cati am intervievat, aveau chestia asta cum ca ei „cantaresc la mana”. Ce-i drept daca voiam 150 de grame de piept de pui, ei „cantareau la mana” plus/minus 20 de grame.

Rezonabil pentru un restaurant, dar nu pentru mine. Bun. I-am rugat pe toti sa imi pregateasca ceva super simplu: orez alb, cu piept de pui si o mica salata. Aveau reteta in fata cu toate ingredientele calculate. Am ramas socat cand am vazut ca cel putin jumatate din ei au taiat puiul pe un suport, apoi pe acelasi suport, fara sa il spele, au taiat rosiile si branza.

M-am dat in spate si am zis ‚wow’. Deci asa. Eu tin foarte mult la igiena, deci nu pot cu asa ceva. Ca o paranteza, in timp ce ei pregateau toate cele, toti imi povesteau pe unde au mai lucrat. Am auzit aceeasi chestie de la fiecare bucatar in parte – nu manca in Centru Vechi! Orice ai face, te rog, nu mananca de acolo. Este un dezastru cum nu iti pot imagina din punct de vedere al igienei. M-a surprins ca ei au ridicat aceasta problema, desi eu nu am mentionat nimic, nici despre curatenie, nici despre Centru Vechi.

5f781a2f50802 pachet 5 limonade 82 5

Revenind la problema – mi-am dat seama ca voi alege pe cineva, insa acea persoana, acasa la el/ea, e foarte probabil sa nu respecte reteta. Asa cum iti ziceam, o lingura in plus de ulei inseamna ca sunt in surplus caloric si uite asa imi ratez obiectivul. Asa ca am decis ca bucatarul sa vina la mine acasa de 3 ori pe saptamana la 7 dimineata si sa plece pana la ora 10:30.

Pana la urma sa stii ca nu am facut patratele. De fapt, am ramas uimit cat de mult trebuia sa mananc in fiecare zi. Cantitati foarte mari de mancare, desi totul era calculat cat se poate de corect. Asta e ceva despre care nu cred ca se vorbeste in mod obisnuit. Daca faci alegeri inteligente, ajungi sa mananci foarte mult. Deci chiar daca esti in deficit caloric de 2-300 de calorii, tot te simti bine si relativ plin.

In final, dupa cam 6-9 luni, am decis sa opresc colaborarea cu bucatarul care venea la mine acasa. Intarziam in mod constant la birou, erau tot felul de alte probleme si a ramas sa ma descurc pe cont propriu. Cert e ca m-am straduit mai mult decat era rezonabil si totusi nu am reusit sa am rezultate excelente.

Apoi m-am gandit la omul obisnuit care, cel mai probabil, nu are atat de multe resurse sa treaca prin ce am trecut eu. Zeci de articole, zeci de ore pe YouTube, citit studii, mers la nutritionisti, investit bani in bucatari, si tot asa. Ce face omul obisnuit? Pai cred ca face fix ce faceam si eu: comanda mancare, mai gateste ceva, mai gateste partenerul de viata sau parintii, mai comanda un pranz corporatist. Aceleasi si aceleasi. E frustrant, dar simti ca nu ai optiuni. Ca nu ai control. Oricat te-ai stradui, parca nu merge treaba.

Toate aceste sentimente m-au convins ca e cazul sa incep Ohvaz. Am pornit rationamentul in felul urmator: eu trebuie sa mananc 1800 de calorii pe zi. Daca impart la 4, ar trebui sa mananc cam 450 de calorii per masa. Pot face un produs delicios, relativ ieftin, cu doar 450 de calorii? Si uite asa am scos iar excelul. Am inceput cu orez cu lapte. Apoi gris cu lapte. Orz. Tot felul de cereale. Pana cand, intr-un final, am ajuns la ovaz si la chia.

Pe internet, daca urmaresti orice persoana din lumea fitness-ului, ti-este imposibil sa nu auzi de oatmeal sau de porridge. Ovazul este pretutindeni. Il gasesti in orice regim alimentar, in orice revista colorata, in orice forum de culturisti, in orice blog de retete cu mancare sanatoasa. Am zis „wow, pare ca e ceva cu ovazul asta”. Si, intr-adevar, e neutru la gust, are o textura satisfacatoare, e versatil, il poti combina cu multe ingrediente. Se pregateste repede, se transporta usor, nu are nici un miros anume.

Per total, foarte multe avantaje. Totusi, un singur neajuns esential – noi, ca romani, nu mancam ovaz. Habar n-avem ce e aia. Nu am crescut cu oatmeal sau porridge. Am crescut cu orez cu lapte si gem. Sau cu gris cu lapte. Iar ele sunt asociate cu tineretea noastra. E parte din copilarie. Cum sa fac eu o afacere bazata pe ceva complet necunoscut?

Gandeste-te asa: sa zicem ca esti cu 10 prieteni si zici „auziti, fac cinste cu ovaz!”. Cati o sa sara in sus de bucurie? Apoi inlocuieste „ovaz” cu ce vrei tu: pizza, shaorma, sushi, burgeri, etc.. Asa iti dai seama cat de dificil imi este drumul cu brandul Ohvaz.

5f6deb0b2386b ovaz cu merisoare si cocos 38 8

Dar m-am pus pe treaba si mi-am dat seama ca ies foarte ok cu calculele din punct de vedere caloric. Am luat un interval de 1400 de calorii, pentru fetele subtirele care sunt foarte precaute fata de  dieta lor, si 2500 de calorii, pentru barbatii activi care vor sa se simta satisfacuti atunci cand iau micul dejun sau masa de pranz. Si uite asa am ajuns la o serie de produse care variaza de la 360 de calorii la 700 de calorii. Fiecare borcan de ovaz/chia e gandit sa iti acopere o masa din 3 sau 4. Dar iata ce consider eu esential: afisez numarul calorii foarte clar pe site.

Ai pret, cantitate, calorii. In vremea in care incercam sa imi numar caloriile, cand ieseam in oras, imi era imposibil sa imi dau seama cat mananc. Nu e ca si cum poti sa zici ca o felie de pizza are cam atatea calorii. Sau ca un hamburger are cam atat. Nu exista asa ceva. Un sos de maioneza, un pic de bacon si deja vorbim de inca 150-200 de calorii. De la local la local, produsele variaza fenomenal de mult. Si, desigur, nimeni nu are caloriile afisate.

Iar cand intrebi despre asta, se uita la tine de zici ca vorbesti despre extraterestrii antici. Ca idee, un hamburger de la un local foarte popular de pe bulevardul Floreasca are 1300 de calorii tot burgerul. Daca era sa ma intrebi, nu as fi zis ca are mai mult de 7-800. Si, vezi, fix aici e problema – transparenta. O zic cat se poate de clar – eu nu vreau produse cu cat mai putine calorii. Eu vreau sa fiu informat. Daca vreau sa bag in mine 2000 de calorii la o masa, e treaba mea. E dreptul meu, e corpul meu. Dar vreau sa stiu asta. Vreau sa fiu constient de asta.

Daca as vedea in meniu ca exista un hamburger cu doar 600 de calorii, poate l-as alege pe acela. Depinde de zi. Depinde ce am mancat in restul zilei sau ce urmeaza sa mai mananc. Dar la noi in Romania nu exista treaba asta cu afisatul caloriilor. Ca si cum daca nu stim, cumva e ok. Ca si cum, daca mi-ai arata cate calorii are acel burger, nu l-as mai cumpara. Eu nu cred ca asa sta treaba, dar asta e o alta discutie.

Cand am fost in SUA, nici acolo nu gaseam peste tot aceasta informatie, dar in majoritatea localurilor, cel putin in San Francisco, aveai numarul de calorii afisat in meniu, fix langa produs. Asa ca am decis sa fac si eu chestia asta pe site-ul Ohvaz. Din dorinta de transparenta. Mai sunt unii carcotas care se leaga de faptul ca mai zicem uneori ca produsele Ohvaz au putine calorii. Si ei zic „cum, 510 calorii pentru niste clatite e putin?”. Pai stai un pic, prietene. Acolo ai doua clatite foarte mari. Nu sunt clatite romanesti din care te saturi abia dupa 4-5. Ti-e greu sa termini portia. Nu mai zic ca avem si doua topping-uri incluse, dar si faptul ca avem si o reteta cu doar 371 de calorii.

Ideea nu e sa fim mai catolici ca Papa. Ideea e sa iti aratam ce mananci. Iar daca mananci de 3 ori pe zi, cum cred ca fac majoritatea oamenilor, mi se pare foarte ok sa consumi 4-5-600 de calorii la o masa. Iar cand ne iei produsele la analizat per 100 de grame, sunt foarte ok.

Dar, vezi, toate astea sunt niste detalii demne de o discutie tampa pe Facebook pe parcursul a 25 de mesaje. Daca vrei sa te certi, gasesti ceva. Nu suntem perfecti. Nu am descoperit mana cereasca in materie de mancare. Dar cred ca avem niste produse bune pentru acele persoane care s-au saturat sa manance prost.

Vezi, toata discutia initiala legat de diete, de cantarit in grame fiecare ingredient, de calculat calorii, de echilibrat balanta carbs-proteina-grasimi, mai nimeni nu are timp de asa ceva. Tocmai de aceea am vrut ca prin site-ul Ohvaz sa iti usurez viata. Nu ma astept sa fii ultra informat. In schimb, iti arat: ovazul cu unt de arahide are 600 de calorii. Budinca de chia cu visine si mango are doar 364 de calorii. Alege ce consideri tu ca e bine pentru tine.

Nu stiu eu ce obiective ai si nici nu ma pot include in conversatia asta. Dar daca pot sa iti arat numarul de calorii, elementul esential al fiecarei diete, atunci voi face asta. Pentru mine, toata discutia cu dietele nu prea are sens. Poate ai auzit vorba asta si in alte parti, dar chiar cred in ea: nu e o dieta, e un stil de viata. Vreau sa mananc asa timp de zeci de ani. Degeaba ma infometez o perioada. Degeaba sufar timp de x saptamani cu dieta A, B, sau C. Unii se jura ca urmeaza dieta B timp de ani de zile si sunt ok. In regula, felicitari. Pentru mine, conteaza raportul dintre gust/calorii/pret. Mai sunt si alte aspecte, dar acest raport este fundamental. Asa ca asta am urmarit cand am conceput fiecare reteta Ohvaz impreuna cu echipa mea. Iar cu asta am incheiat acest episod.

Nu am sa te rog sa dai share, like si toate cele, in schimb te rog intra pe ohvaz.ro si plaseaza o comanda. Scrie in rubrica de observatii ca ai ascultat podcast-ul. Asta m-ar face sa zambesc. Iar cu asta am incheiat acest episod. Toate cele bune!

Posted on

Podcast #1: Cum am inceput Ohvăz si de unde 250.000 de euro?

Salut. Eu sunt Cristian Barin, iar asta este jurnalul meu de antreprenor in care descriu evolutia start up-ului meu, Ohvăz. Ohvăz produce budinca de chia, ovaz cu lapte de migdale, biscuiti de ovaz si altele. Produse artizanale făcute cu iubire în România. Fără zahăr, puține calorii, absolut delicioase. Azi vorbim despre: cum am inceput Ohvăz si de unde am avut 250.000 de euro de investit.

Povestea Ohvăz a inceput la firma mea de aplicatii Android, acolo unde timp de 5 ani de zile, din 2013 pana in 2018, am avut prilejul sa lucrez cu niste oameni deosebiti. Am construit o echipa excelenta, cu performante semnificative, peste 120 de milioane de descarcari, dar despre asta poate vorbim in detaliu alta data. Pe scurt, aveam o echipa de 15-20-25 de colegi, majoritatea tineri, iar in mod constant aveam o problema anume in jurul orelor 12-1: ce mai mancam?

Daca ai lucrat intr-un birou, cred ca stii bine situatia. Dupa un timp, te saturi de cartofi prajiti si snitel. Pilaf si piept de pui. Nu mai zic ca am comandat la pizza, shaorma si alte prostii de nu puteai sta in birou de mirosul de usturoi si toate cele. Problema cu mancarea nesanatoasa, din punctul meu de vedere, e ca portofelul se subtiaza, kilogramele se aduna, iar in majoritatea cazurilor te simti anesteziat dupa ce mananci. Daca nu bei o cafea puternica, esti letargic, fara chef, iar asta, pragmatic, nu e deloc bine pentru orice firma.

IMG 9247 1

Ma tot gandeam ce-am putea face. Aveam toate aplicatiile de mancare comanda instalate pe telefon, dar fara un 30-35 de lei pe zi nu scapam. Mi se parea mult mie, ca seful firmei, dar pentru colegi? Am incercat sa mancam salate, dar una buna costa cel putin 24 de lei. Dar chiar daca gaseam cumva, pe undeva, o optiune mai ieftina, e greu sa mananci o salata si sa fii satisfacut atunci cand in aer pluteste miros de mozerrela, ustoroi, pui rotisat, sau eu stiu ce… de la ceilalti colegi.

Eram convins ca exista o solutie, dar ca nu au gasit-o colegii mei. Ca idee, pe langa aplicatiile Android obisnuite din aria de personalizare, deci preponderent axate pe un design interesant, am construit si niste aplicatii foarte dificile din punct de vedere tehnic si logic. Altfel zis, eram baieti destepti. Am rezolvat niste probleme super complexe. Nu rezolvam treaba asta cu ce sa mancam la pranz? Da-o naibii.

Ei ziceau ca n-au gasit solutii. Bun. Sangele impreuna cu aroganta mi s-au urcat la cap. Stai ca vine bossul cel mare si rezolva situatia. Eram 100% determinat sa le arat ca se poate. Ca sa ii inspir. Ca sa se simta mai bine. Ca sa nu isi mai iroseasca banii pe mancare aiurea.

Asa ca, satul de junk food și de diete restrictive, am căutat alternative. Am vrut ceva gustos, sănătos, sățios, la un preț rezonabil. Ușor de mâncat oriunde și cu puține calorii. N-am găsit. Așa că am creat Ohvăz! Iar asta fiindca gasisem ceva care sa contina putine calorii. Dar doamne fereste. N-ai cum sa mananci asa ceva pe termen mediu lung.

Pana la urma, eu nu cautam o dieta, care prin natura ei e temporara. Nu, eu voiam o solutie pe termen lung. Ca sa mananci ceva pe o perioada lunga, trebuie sa ti placa. Pizza, shaorma, e simplu fiindca gustul este bun, dar caloriile sunt mult prea multe. Deci low calorie, dar fara gust, nu merge.

Daca mergea, mancam cu totii urzici si sparanghel. Pe partea cealalta, mai gasesti produse relativ sanatoase, bune la gust, dar scumpe. Iarasi, nu cred ca e rezonabil sa dai mai mult de 25 de lei pe micul dejun sau masa de pranz. Ca e bun, ca e sanatos, ca are putine calorii, ok, dar de unde bani sa sustii asa ceva in mod constant?

IMG 9212

Tine cont ca eu imi puneam toate aceste intrebari din doua perspective: 1) imi iubeam echipa foarte mult; dar 2 era si un motiv cat se poate de pragmatic  – voiam sa se simta mai bine, sa nu mai aiba ceata aia mentala cauzata de prea multi cartofi cu sos de usturoi, asa incat sa lucreze mai eficient. Noi de multa vreme lucram pe un program de 7 ore, din care o ora era pauza de masa, deci acel timp petrecut la birou era pretios.

Bun, revenind la Ohvăz. Mi-am dat seama ca nu suntem singurii in situatia asta. Cred ca multi oameni din Romania vor sa manance mai bine, dar simt ca nu au alternative. Adevarul e ca nu prea sunt, iar cele cateva variante sunt obscure. Ori cand te duci la etajul cu restaurante din orice mall, ce vezi? Junk food. Fast food. Aceleasi si aceleasi. Cand deschizi oricare aplicatie de mancare comandata din cele 80 cate sunt in Bucuresti, ce vezi in top? Pizza, burgeri, chinezesc, fast food. Acelasi si aceleasi.

E foarte greu. Si cred ca e si frustrant. Eu n-am avut niciodata o problema reala cu kilogramele in plus, insa am avut oameni in jurul meu pentru care asta era o chestiune cat se poate de reala. Cu implicatii mari pentru sanatatea lor fizica, nu mai zic de cea mentala. Iar cand esti tentat la fiecare pas sa mananci prostii, atunci cred ca e o munca titanica sa te tii de promisiuni. Sa te tii de ce ti-ai propus.

Asa ca in Noiembrie 2018 m-am decis sa fac ceva in sensul asta. Asta este obiectivul Ohvăz– sa mananci mai bine. Nu e cea mai sanatoasa mancare sau cu cele mai putine calorii sau cea mai ieftina. In schimb, cred ca iti ofera un raport gust/pret/calorii excelent. Apropo, Ohvăz se scrie cu H. Oh-văz. Oh – ca si cum exclami ceva. Dar hai sa iti zic de ce m-am axat pe ovaz ca si cereala.

Nu o sa te plictisesc cu prea multe detalii, dar trebuie sa stii ca ovazul reduce nivelul colesterolului rau, ajuta digestia prin continutul mare de fibre, are un indice glicemic mult mai mic fata de cerealele din comert, reduce apetitul si riscul de diabet, plus multe altele. La fel si la semintele de chia – proprietati excelente. Ca idee, noi am trecut sursa studiului asa incat sa nu ma crezi pe mine pe cuvant cand zic ca ovazul ajuta digestia.

250.000 de euro

Si apropo de asta, hai sa vorbim despre cei 250.000 de euro pe care i-am investit pana in acest moment. Mie imi place transparenta. Mai bine zis, ma supara foc atunci cand aud povesti cu niste lacune enorme. “Eram un student in vaslui, apoi m-am intalnit cu Mark Zuckerberg si Tim Cook, s-au rugat de mine sa ma angajeze, i-am refuzat, am devenit milionar, dar nu imi place sa vorbesc despre asta.”

Ok, inteleg ca nu e prea frumos sa vorbesti despre bani si ca ei nu reprezinta tot. 100% inteleg asta. Insa rezonez foarte bine si cu ‚extraordinary claims require extraordinary evidence’. Tocmai de aceea cred ca e bine sa mentionez in detaliu ce si cum. De unde am banii? Din IT. Sunt banii mei, munciti foarte multe. In cazul in care n-ai prins la inceput, eu sunt Cristian Doru Barin, fondatorul Ohvăz, dar sunt totodata si instructor Photoshop. Sunt ACE si ACI, adica adobe certified expert in Photoshop si Adobe certified instructor, singurul din Romania. Predau din 2013 pe Udemy, cea mai mare companie de e-learning din lume, evaluata recent la 3.2 miliarde de dolari.

Cristian Barin Udemy

Acolo sunt pe primul loc atunci cand cauti Photoshop, am peste 230.000 de studenti si peste 30.000 de recenzii. Am 3 cursuri in top 12 in acest spatiu ultra-competitiv. Pe scurt, pare ca sunt un instructor Photoshop foarte bun conform statisticilor. Acum predau si in limba romana pe expertphotoshop.ro, dar acolo banii sunt foarte putini asa ca revin la sursa celor 250.000 de euro. Deci o buna parte vin din Udemy, iar cealalta parte vin din banii castigati din dezvoltarea de aplicatii Android. Din 2013 pana in 2018, firma mea concepea aplicatii android din categoria personalization.

cristian barin top udemy

Pe scurt, aceste aplicatii iti faceau telefonul sa arate mai bine. Erau gen wallpapers, dar pentru aplicatia de SMS, pentru tastatura, pentru lock screen, etc.. Aplicatiile erau gratuite, dar aveau reclame de tip interstitial, daca stii cumva termenul. In plina glorie, aveam peste 100.000 de descarcari pe zi si faceam cateva mii de euro pe zi. Atunci cand tragi linie, din aceste surse am avut banii. Acum, nu am intrat in lux de detalii aici, dar daca esti curios am scris o carte despre asta care se numeste Un Milion din Photoshop. E disponibila atat in format fizic cat si in format audio.

Am facut asta din acelasi motiv pe care tocmai l-am mentionat. Aud des povesti de succes in presa online si la televizor, dar nu se prezinta nici un fel de detaliu rezonabil. Inteleg ca adesea ai o limita de timp, de paragrafe, de atentie, dar daca zici ca ai vandut “jante de 600 de milioane de euro”… nu stiu, eu simt ca ar fi bine sa povestesti mai multe despre asta. Ori daca nu vrei sa zici nimic, e in regula, si eu sunt o persoana super privata si, desi nu pare, nu imi place sa ma afisez.

Nu imi place sa vorbesc despre viata mea personala sau ce am reusit sa fac. Dar daca am iesit in spatiul public cu Ohvăz, mi se pare precaut sa prezint eu informatia in mod obiectiv asa incat sa nu ma trezesc vreodata cu vreun articol in vreun ziar tabloid. Stii cum e – minciuna se propaga foarte repede. Pana vii tu sa zici adevarul, care adesea e mult mai putin impresionant, deja nu mai conteaza.

Vreau sa mai zic ca nu am bagat toti banii deodata. Am investit cateva zeci de mii, apoi pas cu pas am mai cumparat utilaje, masini pentru agenti de vanzari, masina frigorifica, plus tot felul de alte lucruri. Ohvăz este in continuare pe pierdere dintr-o sumedenie de motive. Asta inseamna ca luna de luna vin cu bani de acasa. Uneori 15 mii de euro, alteori 10 mii, dar luna de luna asa s-au desfasurat lucrurile. Si uite asa am ajuns la aceasta suma de 250.000 de euro.

IMG 9226

Totusi, sa nu crezi ca sunt inconstient. Sunt fara indoiala optimist si mai pozitiv decat ar fi normal sa fiu. Pana la urma, crede-ma, nu sunt vreun bill gates. Nu am fonduri nelimitate. Ma afecteaza rau de tot aceasta pierdere, nu este deloc confortabil. Insa vad cum luna de luna crestem. Cu toate ca suntem in plina pandemie, iar lumea nu mai lucreaza la birou, vanzarile Ohvăz au crescut.

Recenziile sunt pozitive, iar comentariile sunt foarte frumoase. Echipa este si ea deosebita – sunt oameni excelenti. Toate acestea imi dau forta sa merg mai departe si sa continui sa lucrez de luni pana duminica, de dimineata pana seara, asa incat sa fac Ohvăz sa mearga. Iar asta fiindca ai o satisfactie mare cand vinzi ceva ce stii ca ajuta lumea.

Inainte sa fiu in IT am avut cateva patiserii. Acolo vindeam covrigi, gogosi si alte cele. Eh, nu ai aceeasi satisfactie cand vinzi produse de genul acela. A fost o etapa importanta in viata mea si am vazut ce inseamna industria alimentara, dar acele afaceri erau strict pentru profit. Cu Ohvăz, sigur, vreau sa fac bani, insa e foarte important pentru mine cum fac acei bani.

Tocmai de aceea simt ca fac ceva pozitiv pentru toti romanii care vor sa manance mai bine. Care vor sa renunte la junk food, la cola, la zahar. Iar daca pot face un bine, dar pot avea si profit din chestia asta, mi se pare ca e combinatia perfecta. Sigur, e foarte dificil. Rata de profit este mult mai mica din cauza acestei dorinte de a face bine.

Sa iti dau cateva exemple – in primul rand nu folosim zahar. Zaharul este super ieftin si ajuta mult la anumite preparate gen biscuiti de ovaz. Ii face mai crocanti, mai luciosi. Insa, din principiu, nu vreau sa folosim zahar sub nici o forma. Chiar gasisem la un moment dat un zahar din trestie dintr-o tara exotica gen mauritius sau ceva de genul asta. Am zis ‚nu’. In schimb, folosim un pic de miere din Romania de la un producator mic.

In felul asta folosim ceva nerafinat, dar sustinem si antreprenoriatul din Romania. Acum, inainte de a continua discutia, trebuie sa iti zic ca sunt oameni care zic ca din punct de vedere chimic, mierea si zaharul sunt aceeasi chestie. Eu nu vreau sa intru in jocul aceasta din care nu ai scapare. Mergand pe linia asta, ok, ovazul e sanatos, dar de ce nu l crestem noi? Dar de ce nu facem ingrasamant din ovazul nevandut? De ce nu sunt toate produsele vegane? Si tot asa. Facem ce ne sta in putere in acest moment.

IMG 9191

Revenind la discutia despre rata de profit mica – folosim ambalaje de sticla. Noi suntem efectiv nimeni in schema globala. Nu e ca si cum din cauza noastra sunt ambalaje de plastic in ocean. Dar de ce sa contribuim la problema? De ce sa o adancim? Asa ca folosim borcane de sticla care pot fi reutilizate sau reciclate. Da, nu ne producem noi proprie si da nu stim daca toti clientii nostri vor recicla amalajele. Dar o luam pas cu pas si facem ce ne este in putere.

Pe plan financiar, ne era mult mai bine sa folosim ambalaje din plastic, dar nu am vrut sa fac acest compromis. Un ultim exemplu si te-am lasat cu chestia asta – ciocolata pe care noi o folosim in cateva retete este foarte scumpa. Scumpa fata de alternativele pe care le avem de la furnizori. Exista crema de cacao de 2-3 feluri, de la foarte ieftina la ieftina la buna. Apoi exista ciocolata numita ‚veritabila’. Asta folosim noi. E de origine belgiana, are 55% cacao si are un gust intens de ciocolata. Asta as manca eu.

Si pe principiul asta am facut toate retetele. Cand aduni la un loc toate aceste decizii, nu pare prea inteligent pe partea de business. Insa eu sper sa castig pe termen mediu-lung. E o strategie riscanta, mai ales cand ne gandim la vremurile incerte pe care le traversam. Nu ma asteptam sa pierd atat de multi bani, insa nu am de gand sa imi schimb principiile acum cand este greu.

In schimb, sper ca lucrurile sa se schimbe in bine si lucrez la asta zi de zi ca sa se intample. Si vreau ca povestea Ohvăz sa fie una frumoasa, care sa inspire si pe altii sa construiasca ceva deosebit, ceva util, ceva gandit pentru binele tuturor. Cred ca era mult mai simplu sa continui in IT sau sa fac o afacere de tip e-commerce, insa am 31 de ani, am forta de munca si daca nu o fac acum, atunci cand?

Cat despre acest jurnal, el este doar atat. Imi notez gandurile pe masura ce Ohvăz evolueaza. Nu caut sa dau sfaturi nimanui de nici un fel. Poate doar vis-a-vis de Photoshop ?. Dar te rog sa nu crezi ca sunt in vreo postura de guru sau om de afaceri care doreste sa ii invete pe altii cum se face treaba.

Nu. Imi zic povestea asa cum o vad eu, deci pur subiectiv. Ma tot gandeam daca ar fi cazul sa mentionez lucrul asta la inceputul fiecarui episod, insa cred ca daca vrei sa fii magar, gasesti ceva de care sa te legi. Deci cu sau fara aceasta mentiune, cred ca tot aia e. In definitiv, sper ca prin aceste episoade sa intelegi mai bine ce reprezinta Ohvăz, cine sunt oamenii din spatele afacerii, care sunt dificultatile prin care trecem, sper sa razi, sa afli lucruri interesante, si poate sa inveti ceva util, asa, printre picaturi.

Nu am sa te rog sa dai share, like si toate cele, in schimb te rog intra pe ovaz.ro si plaseaza o comanda. Scrie in rubrica de observatii ca ai ascultat podcast-ul. Asta m-ar face sa zambesc. Iar cu asta am incheiat acest episod. Toate cele bune!

Acest articol a fost conceput pentru podcast. Te rog, iarta-mi greselile de scriere si lipsa de diacritice. Multumesc.

"Ne-am refacut site-ul. Daca aveti probleme tehnice, rog sa ne contactati"
Mergi către coș