Salut. Eu sunt Cristian Barin, iar asta este jurnalul meu de antreprenor in care descriu evolutia start up-ului meu, Ohvăz. Ohvăz produce budinca de chia, ovaz cu lapte de migdale, biscuiti de ovaz si altele. Produse artizanale făcute cu iubire în România. Fără zahăr, puține calorii, absolut delicioase. Azi vorbim despre: cum am inceput Ohvăz si de unde am avut 250.000 de euro de investit.
Povestea Ohvăz a inceput la firma mea de aplicatii Android, acolo unde timp de 5 ani de zile, din 2013 pana in 2018, am avut prilejul sa lucrez cu niste oameni deosebiti. Am construit o echipa excelenta, cu performante semnificative, peste 120 de milioane de descarcari, dar despre asta poate vorbim in detaliu alta data. Pe scurt, aveam o echipa de 15-20-25 de colegi, majoritatea tineri, iar in mod constant aveam o problema anume in jurul orelor 12-1: ce mai mancam?
Daca ai lucrat intr-un birou, cred ca stii bine situatia. Dupa un timp, te saturi de cartofi prajiti si snitel. Pilaf si piept de pui. Nu mai zic ca am comandat la pizza, shaorma si alte prostii de nu puteai sta in birou de mirosul de usturoi si toate cele. Problema cu mancarea nesanatoasa, din punctul meu de vedere, e ca portofelul se subtiaza, kilogramele se aduna, iar in majoritatea cazurilor te simti anesteziat dupa ce mananci. Daca nu bei o cafea puternica, esti letargic, fara chef, iar asta, pragmatic, nu e deloc bine pentru orice firma.
Ma tot gandeam ce-am putea face. Aveam toate aplicatiile de mancare comanda instalate pe telefon, dar fara un 30-35 de lei pe zi nu scapam. Mi se parea mult mie, ca seful firmei, dar pentru colegi? Am incercat sa mancam salate, dar una buna costa cel putin 24 de lei. Dar chiar daca gaseam cumva, pe undeva, o optiune mai ieftina, e greu sa mananci o salata si sa fii satisfacut atunci cand in aer pluteste miros de mozerrela, ustoroi, pui rotisat, sau eu stiu ce… de la ceilalti colegi.
Eram convins ca exista o solutie, dar ca nu au gasit-o colegii mei. Ca idee, pe langa aplicatiile Android obisnuite din aria de personalizare, deci preponderent axate pe un design interesant, am construit si niste aplicatii foarte dificile din punct de vedere tehnic si logic. Altfel zis, eram baieti destepti. Am rezolvat niste probleme super complexe. Nu rezolvam treaba asta cu ce sa mancam la pranz? Da-o naibii.
Ei ziceau ca n-au gasit solutii. Bun. Sangele impreuna cu aroganta mi s-au urcat la cap. Stai ca vine bossul cel mare si rezolva situatia. Eram 100% determinat sa le arat ca se poate. Ca sa ii inspir. Ca sa se simta mai bine. Ca sa nu isi mai iroseasca banii pe mancare aiurea.
Asa ca, satul de junk food și de diete restrictive, am căutat alternative. Am vrut ceva gustos, sănătos, sățios, la un preț rezonabil. Ușor de mâncat oriunde și cu puține calorii. N-am găsit. Așa că am creat Ohvăz! Iar asta fiindca gasisem ceva care sa contina putine calorii. Dar doamne fereste. N-ai cum sa mananci asa ceva pe termen mediu lung.
Pana la urma, eu nu cautam o dieta, care prin natura ei e temporara. Nu, eu voiam o solutie pe termen lung. Ca sa mananci ceva pe o perioada lunga, trebuie sa ti placa. Pizza, shaorma, e simplu fiindca gustul este bun, dar caloriile sunt mult prea multe. Deci low calorie, dar fara gust, nu merge.
Daca mergea, mancam cu totii urzici si sparanghel. Pe partea cealalta, mai gasesti produse relativ sanatoase, bune la gust, dar scumpe. Iarasi, nu cred ca e rezonabil sa dai mai mult de 25 de lei pe micul dejun sau masa de pranz. Ca e bun, ca e sanatos, ca are putine calorii, ok, dar de unde bani sa sustii asa ceva in mod constant?
Tine cont ca eu imi puneam toate aceste intrebari din doua perspective: 1) imi iubeam echipa foarte mult; dar 2 era si un motiv cat se poate de pragmatic – voiam sa se simta mai bine, sa nu mai aiba ceata aia mentala cauzata de prea multi cartofi cu sos de usturoi, asa incat sa lucreze mai eficient. Noi de multa vreme lucram pe un program de 7 ore, din care o ora era pauza de masa, deci acel timp petrecut la birou era pretios.
Bun, revenind la Ohvăz. Mi-am dat seama ca nu suntem singurii in situatia asta. Cred ca multi oameni din Romania vor sa manance mai bine, dar simt ca nu au alternative. Adevarul e ca nu prea sunt, iar cele cateva variante sunt obscure. Ori cand te duci la etajul cu restaurante din orice mall, ce vezi? Junk food. Fast food. Aceleasi si aceleasi. Cand deschizi oricare aplicatie de mancare comandata din cele 80 cate sunt in Bucuresti, ce vezi in top? Pizza, burgeri, chinezesc, fast food. Acelasi si aceleasi.
E foarte greu. Si cred ca e si frustrant. Eu n-am avut niciodata o problema reala cu kilogramele in plus, insa am avut oameni in jurul meu pentru care asta era o chestiune cat se poate de reala. Cu implicatii mari pentru sanatatea lor fizica, nu mai zic de cea mentala. Iar cand esti tentat la fiecare pas sa mananci prostii, atunci cred ca e o munca titanica sa te tii de promisiuni. Sa te tii de ce ti-ai propus.
Asa ca in Noiembrie 2018 m-am decis sa fac ceva in sensul asta. Asta este obiectivul Ohvăz– sa mananci mai bine. Nu e cea mai sanatoasa mancare sau cu cele mai putine calorii sau cea mai ieftina. In schimb, cred ca iti ofera un raport gust/pret/calorii excelent. Apropo, Ohvăz se scrie cu H. Oh-văz. Oh – ca si cum exclami ceva. Dar hai sa iti zic de ce m-am axat pe ovaz ca si cereala.
Nu o sa te plictisesc cu prea multe detalii, dar trebuie sa stii ca ovazul reduce nivelul colesterolului rau, ajuta digestia prin continutul mare de fibre, are un indice glicemic mult mai mic fata de cerealele din comert, reduce apetitul si riscul de diabet, plus multe altele. La fel si la semintele de chia – proprietati excelente. Ca idee, noi am trecut sursa studiului asa incat sa nu ma crezi pe mine pe cuvant cand zic ca ovazul ajuta digestia.
250.000 de euro
Si apropo de asta, hai sa vorbim despre cei 250.000 de euro pe care i-am investit pana in acest moment. Mie imi place transparenta. Mai bine zis, ma supara foc atunci cand aud povesti cu niste lacune enorme. “Eram un student in vaslui, apoi m-am intalnit cu Mark Zuckerberg si Tim Cook, s-au rugat de mine sa ma angajeze, i-am refuzat, am devenit milionar, dar nu imi place sa vorbesc despre asta.”
Ok, inteleg ca nu e prea frumos sa vorbesti despre bani si ca ei nu reprezinta tot. 100% inteleg asta. Insa rezonez foarte bine si cu ‚extraordinary claims require extraordinary evidence’. Tocmai de aceea cred ca e bine sa mentionez in detaliu ce si cum. De unde am banii? Din IT. Sunt banii mei, munciti foarte multe. In cazul in care n-ai prins la inceput, eu sunt Cristian Doru Barin, fondatorul Ohvăz, dar sunt totodata si instructor Photoshop. Sunt ACE si ACI, adica adobe certified expert in Photoshop si Adobe certified instructor, singurul din Romania. Predau din 2013 pe Udemy, cea mai mare companie de e-learning din lume, evaluata recent la 3.2 miliarde de dolari.
Acolo sunt pe primul loc atunci cand cauti Photoshop, am peste 230.000 de studenti si peste 30.000 de recenzii. Am 3 cursuri in top 12 in acest spatiu ultra-competitiv. Pe scurt, pare ca sunt un instructor Photoshop foarte bun conform statisticilor. Acum predau si in limba romana pe expertphotoshop.ro, dar acolo banii sunt foarte putini asa ca revin la sursa celor 250.000 de euro. Deci o buna parte vin din Udemy, iar cealalta parte vin din banii castigati din dezvoltarea de aplicatii Android. Din 2013 pana in 2018, firma mea concepea aplicatii android din categoria personalization.
Pe scurt, aceste aplicatii iti faceau telefonul sa arate mai bine. Erau gen wallpapers, dar pentru aplicatia de SMS, pentru tastatura, pentru lock screen, etc.. Aplicatiile erau gratuite, dar aveau reclame de tip interstitial, daca stii cumva termenul. In plina glorie, aveam peste 100.000 de descarcari pe zi si faceam cateva mii de euro pe zi. Atunci cand tragi linie, din aceste surse am avut banii. Acum, nu am intrat in lux de detalii aici, dar daca esti curios am scris o carte despre asta care se numeste Un Milion din Photoshop. E disponibila atat in format fizic cat si in format audio.
Am facut asta din acelasi motiv pe care tocmai l-am mentionat. Aud des povesti de succes in presa online si la televizor, dar nu se prezinta nici un fel de detaliu rezonabil. Inteleg ca adesea ai o limita de timp, de paragrafe, de atentie, dar daca zici ca ai vandut “jante de 600 de milioane de euro”… nu stiu, eu simt ca ar fi bine sa povestesti mai multe despre asta. Ori daca nu vrei sa zici nimic, e in regula, si eu sunt o persoana super privata si, desi nu pare, nu imi place sa ma afisez.
Nu imi place sa vorbesc despre viata mea personala sau ce am reusit sa fac. Dar daca am iesit in spatiul public cu Ohvăz, mi se pare precaut sa prezint eu informatia in mod obiectiv asa incat sa nu ma trezesc vreodata cu vreun articol in vreun ziar tabloid. Stii cum e – minciuna se propaga foarte repede. Pana vii tu sa zici adevarul, care adesea e mult mai putin impresionant, deja nu mai conteaza.
Vreau sa mai zic ca nu am bagat toti banii deodata. Am investit cateva zeci de mii, apoi pas cu pas am mai cumparat utilaje, masini pentru agenti de vanzari, masina frigorifica, plus tot felul de alte lucruri. Ohvăz este in continuare pe pierdere dintr-o sumedenie de motive. Asta inseamna ca luna de luna vin cu bani de acasa. Uneori 15 mii de euro, alteori 10 mii, dar luna de luna asa s-au desfasurat lucrurile. Si uite asa am ajuns la aceasta suma de 250.000 de euro.
Totusi, sa nu crezi ca sunt inconstient. Sunt fara indoiala optimist si mai pozitiv decat ar fi normal sa fiu. Pana la urma, crede-ma, nu sunt vreun bill gates. Nu am fonduri nelimitate. Ma afecteaza rau de tot aceasta pierdere, nu este deloc confortabil. Insa vad cum luna de luna crestem. Cu toate ca suntem in plina pandemie, iar lumea nu mai lucreaza la birou, vanzarile Ohvăz au crescut.
Recenziile sunt pozitive, iar comentariile sunt foarte frumoase. Echipa este si ea deosebita – sunt oameni excelenti. Toate acestea imi dau forta sa merg mai departe si sa continui sa lucrez de luni pana duminica, de dimineata pana seara, asa incat sa fac Ohvăz sa mearga. Iar asta fiindca ai o satisfactie mare cand vinzi ceva ce stii ca ajuta lumea.
Inainte sa fiu in IT am avut cateva patiserii. Acolo vindeam covrigi, gogosi si alte cele. Eh, nu ai aceeasi satisfactie cand vinzi produse de genul acela. A fost o etapa importanta in viata mea si am vazut ce inseamna industria alimentara, dar acele afaceri erau strict pentru profit. Cu Ohvăz, sigur, vreau sa fac bani, insa e foarte important pentru mine cum fac acei bani.
Tocmai de aceea simt ca fac ceva pozitiv pentru toti romanii care vor sa manance mai bine. Care vor sa renunte la junk food, la cola, la zahar. Iar daca pot face un bine, dar pot avea si profit din chestia asta, mi se pare ca e combinatia perfecta. Sigur, e foarte dificil. Rata de profit este mult mai mica din cauza acestei dorinte de a face bine.
Sa iti dau cateva exemple – in primul rand nu folosim zahar. Zaharul este super ieftin si ajuta mult la anumite preparate gen biscuiti de ovaz. Ii face mai crocanti, mai luciosi. Insa, din principiu, nu vreau sa folosim zahar sub nici o forma. Chiar gasisem la un moment dat un zahar din trestie dintr-o tara exotica gen mauritius sau ceva de genul asta. Am zis ‚nu’. In schimb, folosim un pic de miere din Romania de la un producator mic.
In felul asta folosim ceva nerafinat, dar sustinem si antreprenoriatul din Romania. Acum, inainte de a continua discutia, trebuie sa iti zic ca sunt oameni care zic ca din punct de vedere chimic, mierea si zaharul sunt aceeasi chestie. Eu nu vreau sa intru in jocul aceasta din care nu ai scapare. Mergand pe linia asta, ok, ovazul e sanatos, dar de ce nu l crestem noi? Dar de ce nu facem ingrasamant din ovazul nevandut? De ce nu sunt toate produsele vegane? Si tot asa. Facem ce ne sta in putere in acest moment.
Revenind la discutia despre rata de profit mica – folosim ambalaje de sticla. Noi suntem efectiv nimeni in schema globala. Nu e ca si cum din cauza noastra sunt ambalaje de plastic in ocean. Dar de ce sa contribuim la problema? De ce sa o adancim? Asa ca folosim borcane de sticla care pot fi reutilizate sau reciclate. Da, nu ne producem noi proprie si da nu stim daca toti clientii nostri vor recicla amalajele. Dar o luam pas cu pas si facem ce ne este in putere.
Pe plan financiar, ne era mult mai bine sa folosim ambalaje din plastic, dar nu am vrut sa fac acest compromis. Un ultim exemplu si te-am lasat cu chestia asta – ciocolata pe care noi o folosim in cateva retete este foarte scumpa. Scumpa fata de alternativele pe care le avem de la furnizori. Exista crema de cacao de 2-3 feluri, de la foarte ieftina la ieftina la buna. Apoi exista ciocolata numita ‚veritabila’. Asta folosim noi. E de origine belgiana, are 55% cacao si are un gust intens de ciocolata. Asta as manca eu.
Si pe principiul asta am facut toate retetele. Cand aduni la un loc toate aceste decizii, nu pare prea inteligent pe partea de business. Insa eu sper sa castig pe termen mediu-lung. E o strategie riscanta, mai ales cand ne gandim la vremurile incerte pe care le traversam. Nu ma asteptam sa pierd atat de multi bani, insa nu am de gand sa imi schimb principiile acum cand este greu.
In schimb, sper ca lucrurile sa se schimbe in bine si lucrez la asta zi de zi ca sa se intample. Si vreau ca povestea Ohvăz sa fie una frumoasa, care sa inspire si pe altii sa construiasca ceva deosebit, ceva util, ceva gandit pentru binele tuturor. Cred ca era mult mai simplu sa continui in IT sau sa fac o afacere de tip e-commerce, insa am 31 de ani, am forta de munca si daca nu o fac acum, atunci cand?
Cat despre acest jurnal, el este doar atat. Imi notez gandurile pe masura ce Ohvăz evolueaza. Nu caut sa dau sfaturi nimanui de nici un fel. Poate doar vis-a-vis de Photoshop ?. Dar te rog sa nu crezi ca sunt in vreo postura de guru sau om de afaceri care doreste sa ii invete pe altii cum se face treaba.
Nu. Imi zic povestea asa cum o vad eu, deci pur subiectiv. Ma tot gandeam daca ar fi cazul sa mentionez lucrul asta la inceputul fiecarui episod, insa cred ca daca vrei sa fii magar, gasesti ceva de care sa te legi. Deci cu sau fara aceasta mentiune, cred ca tot aia e. In definitiv, sper ca prin aceste episoade sa intelegi mai bine ce reprezinta Ohvăz, cine sunt oamenii din spatele afacerii, care sunt dificultatile prin care trecem, sper sa razi, sa afli lucruri interesante, si poate sa inveti ceva util, asa, printre picaturi.
Nu am sa te rog sa dai share, like si toate cele, in schimb te rog intra pe ovaz.ro si plaseaza o comanda. Scrie in rubrica de observatii ca ai ascultat podcast-ul. Asta m-ar face sa zambesc. Iar cu asta am incheiat acest episod. Toate cele bune!
Acest articol a fost conceput pentru podcast. Te rog, iarta-mi greselile de scriere si lipsa de diacritice. Multumesc.
